MARDER III SD.KFZ. 139

Marder III Sd.Kfz. 139 este un vehicul de luptă antitanc folosit de Wehrmacht, armata germană, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost construit pe un șasiu de Panzer 38(t) și a fost dotat cu un tun antitanc de calibrul 75 mm.

Vehiculul a fost proiectat și construit în timpul campaniei germane din Rusia, în 1942, pentru a oferi sprijin trupelor de infanterie în luptele împotriva tancurilor sovietice. Marder III a fost considerat un succes deoarece a reușit să ofere o soluție economică pentru contracararea superiorității tancurilor sovietice în timpul primei faze a războiului.

Tunul antitanc de calibrul 75 mm era instalat într-un cazemat din partea din spate a vehiculului, iar echipajul format din patru persoane, care includea șoferul, comandantul, încărcătorul și tragaciul, se afla în partea din față a vehiculului. Cu o greutate de aproximativ 11 tone, Marder III avea o viteză maximă de 42 km/h și o autonomie de aproximativ 200 de kilometri.

Datorită construcției sale cu șasiul unui tanc, Marder III era capabil să se deplaseze cu ușurință pe teren accidentat, iar tunul său puternic putea distruge tancurile sovietice de la o distanță sigură. Cu toate acestea, vehiculul avea o protecție limitată, fiind vulnerabil la atacurile aeriene și la focul artileriei.

Marder III Sd.Kfz. 139 a fost folosit pe scară largă pe frontul de est, dar a fost folosit și în campaniile din Africa de Nord și din Italia. Până la sfârșitul războiului, aproximativ 975 de exemplare au fost construite și utilizate de armata germană.