TANC PZKPFW VI AUSF.E TIGER-I

"Panzerkampfwagen VI Tiger (abreviat SdKfz 181) a fost un tanc greu de luptă din Germania nazistă și a folosit în al Doilea Război Mondial de la jumătatea anului 1942 până la sfârșitul războiului în Europa (1945). Este considerat unul dintre cele mai bune tancuri ale celui de-al doilea război mondial și a fost creat pentru a contracara eficiența tancurilor sovietice T-34 și KV-1. Tiger I a fost primul tanc cu tunul de 88mm care și-a dovedit valoarea împotriva țintelor aeriene și terestre. Pe parcursul războiului Tiger I a fost prezent în toate teatrele de luptă. Deși Tiger I era temut de adversari, acesta avea un motor necorespunzător, era scump, iar durata de asamblare era lungă. Au fost făcute în total 1.347 de bucăți între august 1942 și august 1944 . Tiger I era predispus la defectare și avea probleme cu șenilele, deși era rezistent mecanic era foarte greu de întreținut și dificil de transportat. A fost scos din producție în august 1944 în favoarea tancului Tiger II. Tancul a fost denumit "Tiger" de către Ferdinand Porsche, proiectantul versiunii necâștigătoare, numeralul roman I fiindu-i adăugat ulterior după ce Tiger II a intrat în producție. Denumirea inițială germană era Panzerkampfwagen VI Ausführung H1 (‘Tancul VI versiunea H1’, abreviat PzKpfw VI Ausf. H1), apoi a fost redenumit ca PzKpfw VI Ausf.E în martie 1943 având modificări minore care îmbunatațeau tancul. Tancul avea de asemenea denumirea de inventar militar SdKfz 181 (Sonderkraftfahrzeug 181 - vehicul cu destinație specială 181).

DESCRIERE

Tiger I era diferit fată de tancurile germane precedente în special în ceea ce privește filozofia proiectării. Predecesorii săi (Panzer IV etc.) aveau în echilibru: mobilitatea, blindajul și puterea de foc, dar câteodată erau depășiți de oponenți în privința calibrul tunului.

Tiger I a reprezentat o nouă abordare în materie de protecție (grosimea blindajului) și putere de foc. Deși greu, acest tanc nu a fost mai lent, decât oponenții săi cei mai buni. Cu toate acestea avea 50 de tone, suspensia, cutia de viteze și alte elemente similare au depășit limitele pentru care au fost proiectate, apărând defecțiuni frecvente.

Studiile pentru proiectarea un tanc greu au început în 1937, fără un plan de producție. Deși era foarte similar cu Panzer IV, Tiger cântarea de două ori mai mult. Acest fapt se datora blindajului mai gros, al tunului mai mare, al volum necesar de combustibil mărit și muniției mai mari, motorului mai puternic, transmisiei și suspensiei mai solide.

BLINDAJ

Tiger I avea blindajul frontal de 100 mm grosime, blindajul frontal al turelei de 120 mm, față de blindajul frontal de 80 mm și blindajul frontal al turelei de 50 mm la Panzer IV. De asemenea, a avut blindajul lateral de 60 mm, blindajul turelei în părțile laterale era de 80 mm. Blindajul de deasupra turelei și a punții era de 25 mm.

ARMAMENT

Tiger I a fost dezvoltat în jurul tunului Kwk 36 L/56, de 88mm. Acest tun era deosebit de precis și puternic, fiind capabil sa distrugă aproape orice tanc al aliaților de la distante de 1200-1500m, în perioada 1942-1944. Muniția standard folosită în 1942-1943 era proiectilul PZ.Gr.39, cu greutate de 10.2 kg și cu următoarea capacitate de perforare a plăcilor de blindaj omogen:

500m - 110mm 1.000m - 99mm 1.500m - 91mm 2.000m - 83mm.

Viteza inițială foarte mare (810 m/s), combinată cu calitatea foarte buna a producției proiectilelor PzGr39 determinau o balistică foarte bună a obuzului pe traiectorie, fapt dovedit și de păstrarea capacității de perforare la distante mari.

Spre sfârșitul lui 1943, ca răspuns la noile modele de tancuri (ISU-152, Churchill MkVII, etc), care aveau blindajul frontal foarte gros (peste 100mm), armata germană a introdus un nou tip de proiectil - Pz.Gr.40. Acesta era construit în jurul unui miez de wolfram, care se comporta mai bine decât oțelul industrial în procesele de perforare a plăcilor de blindaj.

Astfel, performanțele anti-tanc ale tunului KwK36/L56 au crescut:

500m - 156mm 1000m - 138mm 1500 - 123mm 2000m - 110mm Existau rapoarte din 1945, care atestă distrugerea a 6 tancuri JS-2 de la o distanță de 2000m, de către câteva tancuri Tiger.

MOBILITATE

Tancul Tiger foarte manevrabil la greutatea și mărimea sa, fiind chiar superior tancului M4 Sherman în teren noroios. Tiger era prea greu pentru podurile mici. Acesta putea să treacă ape cu adâncimi de 4 m. Acest lucru necesita un sistem ciudat de ventilație și răcire sub apă.

În spatele tancului era camera motorului, care avea în părțile laterale două compartimente inundabile, fiecare conținând câte un rezervor de combustibil, radiatoare și ventilatoare. Germanii nu au avut un motor diesel adecvat și ca înlocuitor au folosit un motor pe benzină.

Motorul acționa pinioanele din față, care erau montate destul de jos. Turela de 11 tone avea un motor hidraulic a cărui pompa era acționată de motorul tancului. O rotație completă a turelei dura un minut. Suspensia folosea 16 bare de torsiune cu opt bare pe fiecare parte.

Pentru a suporta greutatea fără precedent, șenilele aveau lățimea de 725 mm.

Infrastructura de suport al acestui vehicul greu era foarte specială. De exemplu, vehiculul greu standard german era SdKfz 9 nu putea tracta tancul; erau necesare câte trei tractoare pentru a tracta un singur Tiger. De aceea, un alt Tiger era necesar pentru a face asta, dar în câteva ocazii motorul vehiculului de tractare se supraîncălzea, rezultând calări sau chiar incendii. Echipajele de pe Tiger aveau interdicția de a tracta un camarad imobilizat.

• numarul de piese: 800

• Caroserie cu inscriptionare

• o figurina soldat german

• Manual de instructiuni usor de urmat

• Compatibil cu LEGO si alte marci de varf de jocuri de constructii