SOPWITH F.1 CAMEL
Sopwith F.1 Camel – avionul de vânătoare care a devenit o legendă a Primului Război Mondial
Puține avioane din Primul Război Mondial sunt atât de ușor de recunoscut precum Sopwith F.1 Camel. Cu fuselajul său compact, cele două aripi suprapuse, trenul de aterizare aparent fragil și cele două mitraliere amplasate chiar în fața cockpitului, Camel a devenit una dintre imaginile simbol ale primelor mari lupte aeriene din istorie.
A fost rapid, extrem de manevrabil și mortal în mâinile unui pilot experimentat. În același timp, putea deveni incredibil de periculos pentru un aviator lipsit de experiență.
Această combinație de calități și defecte i-a creat reputația.
Sopwith Camel nu era un avion care ierta greșelile. Dar un pilot care învăța să îi exploateze comportamentul putea transforma tocmai instabilitatea aparatului într-o armă.
Piloții de Camel au fost creditați cu 1.294 de avioane inamice doborâte, mai multe decât cele atribuite oricărui alt avion de vânătoare aliat al Primului Război Mondial. Aproximativ 5.490 de exemplare au fost construite până la sfârșitul producției.
De la Sopwith Pup la un avion complet diferit
Compania britanică Sopwith Aviation Company devenise deja cunoscută datorită unor aparate precum Sopwith Pup și Sopwith Triplane.
Sopwith Pup era apreciat în special pentru comportamentul său previzibil. Era relativ ușor de pilotat și foarte plăcut pentru standardele anului 1916.
Dar războiul aerian evolua cu o viteză incredibilă.
Un avion performant într-un anumit an putea deveni depășit după numai câteva luni. Germania introducea noi variante ale avioanelor Albatros, iar britanicii aveau nevoie de un aparat mai puternic, mai bine înarmat și mai manevrabil.
Așa a apărut proiectul care avea să devină Sopwith F.1.
Primul zbor al noului avion a avut loc în iarna dintre 1916 și 1917, iar în vara anului 1917 Camelul a început să apară pe front. Una dintre primele unități care l-au folosit în luptă a fost No. 4 Squadron al Royal Naval Air Service.
Deși Camel provenea conceptual din familia Sopwith, diferențele față de Pup erau considerabile.
Una dintre cele mai importante decizii ale proiectanților a fost concentrarea componentelor grele ale avionului într-o zonă foarte mică: motorul, rezervoarele, armamentul, muniția și pilotul erau amplasate foarte aproape unele de altele.
Rezultatul era un avion cu o masă extrem de concentrată în jurul centrului de greutate.
Această soluție îi oferea o agilitate extraordinară.
Dar avea să îi creeze și una dintre cele mai dificile personalități din istoria aviației militare.
De unde vine numele „Camel”?
Numele este una dintre cele mai cunoscute povești legate de avion.
În fața cockpitului erau montate două mitraliere Vickers sincronizate pentru a putea trage printre palele elicei. Deasupra mecanismelor armelor exista un carenaj metalic bombat.
Privit din lateral, acesta forma un fel de cocoașă.
De aici a apărut porecla „Camel” – Cămila.
Interesant este că „Camel” nu fusese inițial denumirea militară oficială a avionului. Aparatul era cunoscut oficial drept Sopwith F.1, însă porecla a devenit atât de populară încât practic a înlocuit denumirea originală.
Un motor care se învârtea împreună cu elicea
Pentru a înțelege Sopwith Camel trebuie înțeles motorul său.
Multe avioane din Primul Război Mondial foloseau motoare rotative.
Acestea nu trebuie confundate cu motoarele radiale moderne.
Într-un motor radial clasic, cilindrii rămân fixați iar arborele motor rotește elicea.
Într-un motor rotativ din perioada Primului Război Mondial, situația era mult mai spectaculoasă: întregul bloc de cilindri se rotea în jurul arborelui, împreună cu elicea.
Era o soluție relativ simplă și eficientă pentru răcirea motorului.
Dar exista un efect secundar important.
Masa mare care se rotea cu viteză ridicată se comporta asemenea unui uriaș giroscop.
În cazul Camelului, efectul giroscopic era foarte puternic și influența direct comportamentul avionului în viraje.
Nasul avea tendința să coboare în anumite manevre spre dreapta și să urce în timpul virajelor spre stânga. Pentru un pilot experimentat aceasta putea deveni un avantaj. Pentru un pilot începător putea însemna pierderea controlului în numai câteva secunde.
Avionul care nu ierta greșelile
Astăzi suntem obișnuiți cu ideea că un avion trebuie să fie stabil.
Sopwith Camel fusese proiectat aproape după filozofia opusă.
Era foarte sensibil la comenzile pilotului.
O mișcare relativ mică a manșei putea produce o reacție rapidă a avionului. Tocmai această caracteristică îl făcea atât de eficient într-o luptă aeriană.
Un pilot experimentat putea schimba direcția extrem de rapid, putea intra într-un viraj strâns și se putea poziționa în spatele adversarului.
Problema era că aceleași caracteristici îl transformau într-un avion foarte dificil pentru piloții aflați la început.
National Museum of the United States Air Force notează că peste 380 de aviatori au murit în timpul antrenamentelor pe Camel, un număr apropiat de cel al piloților pierduți cu acest tip de avion în operațiuni de luptă.
Este o statistică ce spune foarte multe despre aviația militară a anului 1917.
Piloții puteau ajunge la unitățile de luptă având un număr de ore de zbor care astăzi ar părea incredibil de mic.
Iar trecerea de la un avion de antrenament relativ liniștit la nervosul Camel putea fi brutală.
Celebrul viraj spre dreapta
Una dintre cele mai cunoscute anecdote despre Camel este legată de virajele sale.
Datorită efectului motorului rotativ, virajele spre dreapta puteau fi efectuate extrem de rapid, însă avionul necesita comenzi foarte diferite în virajele spre stânga.
De aici s-a născut celebra poveste conform căreia unii piloți, atunci când doreau să schimbe direcția cu 90 de grade spre stânga, preferau să execute un viraj de 270 de grade spre dreapta.
Cu alte cuvinte: mergeau pe drumul mai lung pentru că avionul îl putea parcurge foarte repede.
Povestea a devenit parte din legenda Camelului, deși testele moderne efectuate cu exemplare restaurate sugerează că diferența reală dintre virajele executate corect în cele două direcții nu era întotdeauna atât de dramatică precum afirmă tradiția aviatorilor.
Rămâne însă adevărat faptul că efectele giroscopice ale motorului solicitau tehnici diferite de pilotaj în funcție de direcția virajului.
Date tehnice Sopwith F.1 Camel
Caracteristicile puteau varia în funcție de motor și de versiunea avionului, dar un Sopwith F.1 Camel tipic echipat cu motor Clerget 9B avea aproximativ următoarele specificații:
Echipaj: 1 pilot
Lungime: aproximativ 5,7 metri
Anvergura aripilor: aproximativ 8,5 metri
Înălțime: aproximativ 2,6 metri
Greutate gol: aproximativ 420 kg
Motor: Clerget 9B rotativ, 9 cilindri
Putere: aproximativ 130 CP
Viteză maximă: aproximativ 180 km/h
Plafon de serviciu: aproximativ 5.800 metri
Autonomie: aproximativ 480 km
Armament principal: două mitraliere Vickers calibrul .303 inch, sincronizate pentru tragere prin discul elicei.
În funcție de serie și de misiune, Camelul putea utiliza și alte motoare rotative, printre care Le Rhône sau Bentley BR.1.
Privite astăzi, performanțele par modeste.
O mașină modernă poate atinge viteza maximă a Camelului.
Dar trebuie să ne imaginăm aceste cifre într-o epocă în care aviația avea doar aproximativ un deceniu și jumătate de existență.
Frații Wright efectuaseră primul lor zbor controlat în 1903.
Numai 14 ani mai târziu, sute de avioane se confruntau în lupte aeriene deasupra Europei.
Două mitraliere și câteva sute de metri distanță
Armamentul standard al Camelului era format din două mitraliere Vickers de 7,7 mm (.303).
Ambele erau montate direct în fața pilotului.
Pentru ca gloanțele să nu lovească elicea, armele foloseau un sistem de sincronizare care permitea tragerea numai atunci când palele elicei nu se aflau în fața țevilor.
Privit din perspectiva tehnologiei moderne, sistemul pare simplu.
În 1917 era însă o realizare inginerească remarcabilă.
Pilotul nu avea radar, rachete ghidate sau sisteme automate.
Pentru a doborî adversarul trebuia să manevreze avionul până când îl putea plasa direct în fața mitralierelor și să deschidă focul de la o distanță relativ mică.
Luptele deveneau astfel dueluri tridimensionale extrem de rapide.
În această situație, manevrabilitatea Camelului devenea decisivă.
1.294 de victorii aeriene
Statisticile explică reputația avionului.
Sopwith Camel este creditat cu 1.294 de avioane inamice distruse, mai multe decât orice alt tip de avion de vânătoare aliat din timpul Primului Război Mondial.
Camelul a luptat împotriva unora dintre cele mai cunoscute avioane germane ale perioadei, inclusiv diferitele variante Albatros și, spre finalul războiului, formidabilul Fokker D.VII.
Până în 1918, progresul tehnologic începea însă să îl ajungă din urmă.
La altitudine mare, noile avioane germane ofereau performanțe tot mai bune.
Camelul a început astfel să fie folosit mai mult și pentru atacuri asupra țintelor terestre.
Zburând foarte jos, piloții atacau poziții de infanterie, transporturi și alte obiective cu mitralierele și cu bombe ușoare.
Era o misiune extrem de periculoasă.
La altitudine mică, chiar și focul armelor de infanterie putea deveni mortal.
Camelul care pleca la luptă de pe nave
Una dintre cele mai spectaculoase versiuni a fost Sopwith 2F.1 Ship's Camel, destinată operațiunilor navale.
Într-o epocă în care portavionul modern nici măcar nu exista în forma pe care o cunoaștem astăzi, britanicii experimentau diferite modalități de a lua avioane la bordul navelor.
Camels puteau decola de pe platforme construite deasupra turelelor tunurilor unor nave de război sau chiar de pe platforme speciale amplasate pe barje remorcate cu viteză mare.
Versiunea navală avea fuselajul proiectat astfel încât să poată fi separat mai ușor pentru depozitarea la bordul unei nave.
Experimentele acestea pot părea bizare astăzi.
În realitate, ele reprezentau primii pași spre aviația navală modernă.
Un Sopwith Camel împotriva unui Zeppelin
Pe 11 august 1918, locotenentul Stuart Culley a efectuat una dintre cele mai spectaculoase misiuni asociate Camelului naval.
Avionul său a decolat de pe o platformă montată pe o barjă remorcată în Marea Nordului.
Ținta era uriașul dirijabil german Zeppelin L.53.
Culley a urcat până la altitudinea Zeppelinului și a deschis focul asupra acestuia.
Dirijabilul a fost distrus.
După luptă, Camelul nu putea ateriza pe mica platformă de pe care decolase. Pilotul a fost nevoit să amerizeze lângă navele britanice, fiind ulterior recuperat.
Avionul asociat acestei misiuni s-a păstrat și a ajuns în colecția Imperial War Museum.
Era una dintre acele operațiuni care demonstrau cât de rapid se schimba războiul: un avion minuscul de lemn și pânză lansat de pe mare putea distruge unul dintre gigantescurile dirijabile ale epocii.
George A. Vaughn Jr. – asul american al Camelului
Deși Sopwith Camel este în primul rând un avion britanic, el a fost pilotat și de aviatori americani.
Unul dintre cei mai cunoscuți a fost George Augustus Vaughn Jr.
Vaughn a servit în 1918 și a devenit unul dintre așii americani ai Primului Război Mondial. A fost creditat cu 13 victorii aeriene.
A făcut parte din 17th Aero Squadron, unitate americană care a luptat integrată operațional alături de britanici și care a folosit avioane Sopwith Camel furnizate de Royal Air Force.
De aceea, avioanele americane puteau păstra cocardele britanice.
Vaughn avea să supraviețuiască războiului și să rămână unul dintre cei mai importanți ași americani care au zburat pe Camel. National Museum of the United States Air Force expune astăzi o replică realizată după planurile originale ale fabricii și vopsită în însemnele avionului lui Vaughn.
Tocmai această aeronavă reprezintă sursa de inspirație pentru modelul Sopwith F.1 Camel COBI-2999, care reproduce avionul lui George A. Vaughn Jr. și include figurina pilotului.
De la „Red Baron” la Snoopy
Există și o legătură neașteptată între Sopwith Camel și cultura populară.
În celebra bandă desenată Peanuts, Snoopy își imaginează uneori că este un as al Primului Război Mondial.
Căsuța sa devine avion.
Iar avionul imaginar este un Sopwith Camel.
Adversarul său este nimeni altul decât celebrul „Red Baron”, Manfred von Richthofen.
Imaginea lui Snoopy așezat pe acoperișul căsuței sale și imaginându-și că pilotează un Camel a contribuit enorm la păstrarea numelui avionului în cultura populară, mult după dispariția generației care luptase în Primul Război Mondial.
Astfel, un avion proiectat pentru războiul din 1917 avea să ajungă, câteva decenii mai târziu, cunoscut de milioane de oameni care poate nu văzuseră niciodată un avion real din Primul Război Mondial.
Lemn, pânză și sârmă – dar o adevărată mașină de luptă
Privit de aproape, Camelul pare aproape fragil.
Structura era realizată în mare parte din lemn, peste care era întins material textil. Aripile erau întărite cu cabluri, iar cockpitul pilotului oferea o protecție minimă.
Nu exista parașută standard pentru majoritatea piloților britanici de vânătoare în perioada în care Camelul a intrat în serviciu.
Nu exista blindaj modern.
Rezervorul cu combustibil era amplasat la foarte mică distanță de pilot.
În față se afla motorul rotativ, iar imediat deasupra picioarelor pilotului se găseau cele două mitraliere Vickers.
În jurul său se întindea doar structura ușoară a avionului.
Și totuși, cu asemenea aparate, piloții intrau aproape zilnic în lupte la mii de metri altitudine.
De ce Sopwith Camel a devenit o legendă
Camelul nu a fost cel mai rapid avion al Primului Război Mondial.
Nu a fost nici cel mai stabil.
Și cu siguranță nu a fost cel mai ușor de pilotat.
Dar a reunit trei caracteristici extrem de importante pentru un avion de vânătoare al anului 1917: manevrabilitate extraordinară, putere de foc bună și dimensiuni compacte.
În mâinile unui pilot experimentat era unul dintre cei mai periculoși adversari care puteau apărea în spatele unui avion german.
În mâinile unui începător putea fi aproape la fel de periculos pentru propriul pilot.
Poate tocmai această contradicție explică fascinația pe care Sopwith Camel o exercită și astăzi.
A fost un avion dificil, nervos și imperfect.
Dar într-o perioadă în care aviația militară abia se năștea, Sopwith F.1 Camel a demonstrat cât de importantă avea să devină manevrabilitatea în lupta aeriană.
Cele 1.294 de victorii, miile de exemplare construite, poveștile piloților care au zburat cu el și numeroasele experimente navale i-au asigurat un loc permanent în istoria aviației.
Astăzi, la mai bine de un secol de la primele sale lupte, silueta cu două aripi și celebra „cocoașă” din fața cockpitului rămâne imediat recognoscibilă.
Pentru pasionații de istoria aviației, Sopwith Camel nu este doar un avion al Primului Război Mondial.
Este unul dintre aparatele care au definit nașterea avionului de vânătoare modern.
